Cosmin Popan

ce cred ca musai trebe sa retin, notez in telefon, la rubrica messages -> text messages -> archive. n-am apucat sa sterg inca urmatoarele, desi mi-s bine in cap: the a la menthe (cu diacritice), “bang bang vs pierdutul prin europa”, “caterpillar dans la lengerie fine”, “caresse, desir, fee, allumer, apprivoiser” (si astea-s cu diacritice pe alocuri), o parola de la contul de pe computer al cuiva, “uploading finland” si “green is my official sponsor”. ce-oi fi vrut sa zic cu toate astea?

azi numa simt.

cesky sen (visul ceh) despre un film care, turnat in romania, ar fi dus la linsarea intregii echipe de productie (oamenii de bine care vor liniste in tara; ii stiti din P.U. iunie ‘90; inca mai exista, cautati bine). un documentar despre un hipermarket care nu exista si caruia i se face reclama. cateva mii de oameni se aduna in the opening day si iau muia suprema si primordiala.

manea de pe OST de la ocean’s twelve: thé à la menthe – nikkfurie. creditul lui alin, care a propus-o curajos ieri seara in timp ce in coolcat zabadeam pe langa neste beri si nime nu stia citi playlistul din boxe. io am disiminat generos peste tot pe unde s-a putut.

fara ipod risti sa te aderezi. o baba la unirii catre nora-sa sau fiica-sa grabita: “mai incet, ca ma pierd prin europa”

razvan l-a decupat. a dat inainte un search rabdator dupa imaginea lui pixelata pe google. a trecut tacticos si halucinogen cu spray-uri in trei culori pe vreo 30 de coli bej si mari. pana a iesit rocky. noua serie. negru, rosu si roz. le-am lipit, ne-au urmarit, ne-au cerut sa le dam si lor sa-si lipeasca prin camere de camin, am baut bere dupa, le-am gasit dezlipite, tu’le muma-n cur. ce-au mai ramas se privesc aci si se asculta in acelasi timp soundtrack-ul gonna fly now.

muzici pe care n-o sa le am niciodata in ipod din cauza de google care n-a ajuns nicicum sa le indexeze. dar care mi-au rasunat ieri toata ziua in timp ce-mi refuzam, pare-mi-se, diverse stari de bine. world music de pe mara si iza, fratii petreus, mai exact. li se stie doar trepidanta “ase beu oaminii buni” (see lyrics), un mainstream din cetera zisa, pusa la aproape toate parangheliile nationale. ce au ei insa cel mai bun e in felul urmator (google-ule, ia aminte!): “hie raiu’ sanatos / noi om mere mai pa din jos”. sa mai zica vreunu ca nu ni-i bine asa cum suntem fix amu.

rubrica noua: cu ce se vede prin bucuresti cu ipodul in urechi. azi: semafor unirii, el ii cara ei pe care o tinea de maneca pumni si palme in cap si in alte zone expuse. rosu fiind, el dadea in liniste. aveam Manau – J’entend le Loup le Renard et la Belette in urechi si nu auzeam nimic din ce-i reprosa. poate avea dreptate omu’.

sambata egoistilor cu cracii in tavan si cu privirea pe geam. se asculta natacha atlas si se poarta gandurile prin maroc si pe unde mai este nisip. tot aci se spune ca lewis trondheim are BD-uri grozave despre nimic si ca rog lumea sa-mi mai aduca un volum din franta penca n-am citit decat la malediction du parapluie. multumesc pentru atentie.

de cand n-am mai scris. despre cum sunt, ce vad, ce-mi place si de ce ma doare in cot. mai des sa fie. despre manau, pe care i-am descoperit de la o paula care-i avea pe display la messanger. suna bine rapul frantzuzesc. de ascultat bucati, aci