Cosmin Popan

“Zlabya, ma maîtresse, est curieuse de connaître le contenu des lettres, et moi aussi, car les chats sont encore plus curieux que les filles”

din Le Chat Du Rabbin, de Joann Sfar. O pisica vorbitoare, un rabin pus in incurcatura si o ‘maîtresse’ pe care pisica nu stie cum sa si-o faca o aliata cat mai buna. dupa ce a inghitit un papagal vorbitor, pisica da familia rabinului peste cap cu minciunile, dar mai ales cu adevarurile crude pe care le miauna pe intelesul tuturor.

nu mai stiam ce am vazut si ce nu am vazut din blue velvet, asa ca i-am mai dat o data drumul. unele pasaje imi reveneau, dar nu mai stiu exact daca le luam din alte filme ale lui lynch (mulholland drive, de exemplu) sau daca chiar mai vazusem candva cap-coada blue velvet. pentru ca lynch e cel mai bun decupator din cati stiu.

tot timpul am crezut despre mine ca fac alegeri pripite, ca nu cantaresc suficient, ca ma arunc cu capul inainte, ca dau si apoi ma uit ce, cat, cui, de ce. de la zodia de berbec mi se trage, se poate argumenta. imi propun mereu sa imi franez cat mai bine pornirile, sa calculez variante, sa am doua, trei, patru piste. nu prea imi reuseste.

cand faci insa alegeri importante in viata cu obloanele trase, e nasol. s-a intamplat azi revelatia. cosmin, draga, tu ai ales sa ai o pasiune pentru cicilism si pentru baietii aia colorati si fara par pe picioare, dar nu ai facut niste calcule elementare. nu ai vazut ca turul frantei tine trei saptamani, ca-s de toti, an de an, vreo 3.000 de kilometri de pedalat, ca se urca nebuneste pe pante de 10% in alpi si in pirinei, ca baietii aia nu au cum, nu au cu ce. doar de la ei din ligamente nu ies nici tricouri galbene, nici verzi, nici albe cu buline rosii. cosmin, tu nu ti-ai facut nici un calcul ca sportul asta nu are cum sa existe la nivel de performanta fara sa mai pui ceva pe langa. nu l-ai comparat cu alte sporturi unde nu se moare pur si simplu urcand pe col du tourmalet. stai, muti nebuni, sari cu prajina, arunci dupa popice, dai cu crosa. esti cat de cat scutit de plamani scuipati si muschi care se rup in mii de bucati. nu, tu ai ales exact cutia aia cu bomboane din varful etajerei, prostule.

uite, ricco asta tocmai iti spune tie ca iar ai ales ca un berbec prost.

azi s-a urcat in munte in turul frantei, in pirinei, pe col d’aspin, unde am fost sa vad si eu cursa acum doi ani. e un baiat, Riccardo Ricco, castigator de etapa, care promite, increzator tare pentru cei 24 de ani pe care ii are. e dificil sa mai redescoperi sportul asta dupa atatea deceptii. a intrat insa cu forta vara asta in programul meu. cand ai o ditamai plasma in redactie, in ceafa ta, ce sa faci? sa dai pe reluari la romantica, sa asculti latratul ragusit de la Realitatea sau sa-i auzi pe Banciu si Naum? Varianta corecta este c). in directa legatura sau fara nici o legatura, mi-am luat bicicleta. cea mai buna din cele pe care le-am avut pana acum, cea mai buna de pe piata romaneasca la ora actuala la sectiunea urban. nici nu credeam ca se incumeta sa aduca cineva asa ceva in Romania. am mers direct, la tinta, comme les connaisseurs, ceea ce nu-i putin lucru in orasul asta in care voi face o groaza de slalomuri ca sa-mi marchez teritoriul.

“daca tot avem pasiunea asta comuna, cu Turul Frantei, sa veniti, domnule Popan pe la mine, sa stam la racoare pe caldura asta, sa va servesc cu un serbet”. zicea asta Radu Cosasu anul trecut si abia anul asta l-am sunat sa-i zic ca n-ar fi rea ideea.

la 78 de ani, Radu Cosasu imi spune “pa pa” la despartirea telefonica, isi aminteste cum cumpara el “L’Humanite” in anii ‘60 dintr-un loc special din Bucuresti ca sa citeasca cronici din Marea Bucla si decupeaza in frenezie ce-l intereseaza de prin ziare.

in trei ore de taclale, mie mi-a dat o taietura din “Le Monde”, cu un Domenach care raspunde ca se casatoreste cand e intrebat de eliminarea Frantei de la Euro si mi-a povestit de internautul care il “deranjeaza” mereu si mereu cu vesnica postare-comentariu “Sanatate, maestre! Gicu”, la articolele lui din gsp.ro.

la 78 de ani, Radu Cosasu, ca si mine, se inspaimanta de cum poate scrie uneori TRU despre Basescu and co.

peste clapele de pian din fata de la Muzica s-au asternut picamerele harniciei. vineri dimineata muzica tarnacopului infipt in trotuar inca nu ma convingea.

Povești în jurul bicicletei. Savuroase, curgătoare, îmbietoare. Scrise de colegul Viorel Ilișoi, om de reportaj la Cotidianul. Nu cred ca as putea sa iubesc la acel mod o bicicleta si, mai ales, trec cu vederea gusturile lui in materie de biciclete. Dar e bine ca avem primul “ciclo-columnist” la ziar Cititi ce zice Ilisoi aici.

asta m-ar impaca in mod sigur.

mai multe trek lime, aici