Cosmin Popan

Am primit o casca de bicicleta, albastra si urata, mai in vara, insa nu am pus-o niciodata pe cap. Din mai multe motive. Estetice, dar si unele mai abstracte, cum ar fi acela de descurajare a soferilor.

Stiu ca descurajatul nu functioneaza asa cum se intampla la olandezi. Acolo, cand autoritatile au dorit sa impuna obligativitatea purtatului de casca in oras, lobby-stii pe biciclete s-au mobilizat si au demonstrat ca atunci cand au casca, biciclistii sunt, de fapt, mai in pericol decat atunci cand nu o poarta. Mai exact, soferii au tendinta de a se apropia mai tare de un om pe bicicleta, stiindu-l, cum ar veni, aparat de casca.

Pentru compromisuri de orice fel, danezii de la Yakkay au facut niste casti care arata ca niste palarii, doar ca te protejeaza in cazul unui impact.

Via Wired.

Pentru prima data in istorie, deplasarile pe bicicleta in Asterdam sunt mai numeroase decat cele facute cu masina: 0,87 deplasari pe zi cu bicicleta vs 0,84 cu masina. Quite impressive

Daca imi aduc aminte ca, in toamna asta, cand am fost in Amsterdam, nu am vazut vreun accident intre masini, insa am vazut, in schimb, unul intre doua biciclete (fara urmari grave), incep sa inteleg de ce spun asta statisticile facute de Dutch Bicycle Council.

De aici.

Mai astept putin pana sa mi se intample portocala mecanica. Si recurg la offtopic pentru ca altfel nu as mai ajunge sa am altceva in afara de biciclete pe blog. Pe care, ziceam, intentionez sa-l reprofilez odata cu aparitia portocalei. Si sa-l fac mai usor digerabil pentru toti care intra sa ma mai citeasca si altfel.

Deci offtopic care nu sufera amanare. Sunt de doua zile in concediu. Si nu ma pot obisnui deloc cu ideea. Bine, e drept ca am mai avut de scris niste texte, asa ca nu a fost inca un concediu in toata puterea cuvantului.

Oricum e ciudat sa vezi deprinderile pe care ti le da un job, chiar si cand il bagi intre paranteze. Am doar trei ani si ceva de repetitivitate la actualul, dar simt deprinderile alea sanatoase, de le citesti prin tratate de specialitate. Simt ca nu am stare fix acum, ca mai e ceva de facut, ceva care a ramas in mod sigur pe dinafara. Ca trebuie sa verific un flux de stiri, ca trebuie sa vad care sunt accesarile adunate la articolelel mele. Cum sa nu intri deloc azi pe BBC sau pe Tech Crunch? Adica cum?

Si simt atat de tare ca scriind acum toate astea, le gandesc in termeni de text scris pentru ziar: sa dam tarii carbune. Am impresia ca nu exista, de fapt, asa cum mi se spune uneori in redactie, ziarul tau mic la care scrii. Si nu exista nici stilul tau pe care ti-l cultivi. Pentru ca ajungi sa produci scris la fel cum dai skip la piesele de care te-ai saturat deja, dar care sunt inevitabil in iPod-ul pe care il cari in drum spre job.

Stiu ca am o problema legata de lipsa mea de rabdare. Paradoxal, e vorba despre acel eu pe care il simt uneori suficient de lent, la modul fizic uneori, desi mi se dau asigurari ca sunt bun la dinamica. Acelasi eu nu am concomitent destula rabdare cu jurul meu, care mi se pare prea in relanti. Cu cine sa te iei insa la intrecere in concediul tau? Exista adversari reali in momentul in care intri in vacanta?

E abia a doua zi; mai urmeaza alte cateva saptamani de felul asta. Sigur o sa reduc din senzatia de carusel, macar si pentru cateva zile. Am vazut, in schimb, asta.

Asa isi cara danezii bradul de Craciun. Daca as fi avut suficienta inspiratie sa imi dotez bicicleta cu aparatori acum as fi si eu in rand cu ei. Mi-am promis, in orice caz, ca urmatoarea bicicleta sa fie investita cu mai multa atentie.

Ca cea pe care o are Cristi, coleg la Business Standard, care face biciclete pe bucati, cu ochi bun si rabdare de invidiat. Iei ce-i mai bun din stanga si din dreapta, alegi vopseaua care trebuie si te apuci de montat. Are spatiu mare in casa, imi imaginez, si deja oameni pe care ii consiliaza in construirea de biciclete pe bucati. Are cele mai surprinzatoare combinatii de componente dispersate devenite biciclete pe care le-am vazut prin Bucuresti, that’s for sure. Si o sa fie si consilierul meu mai in primavara.

Revin cu poze cu biciclete ale lui Cristi, il tot amenint ca il bag la o sedinta foto.

Pe biroul de la redactie sta o bicicleta de jucarie. Cu cadru din cupru si roti de sticla galbena. E a lui Oli, care a primit-o, nu se stie de ce, de la Timisoreana. Am stat cat am stat cu ea prin preajma, pana ce m-am hotarat sa-i cer lui Mircea sa o pozeze. I-au iesit niste poze de catalog

Cristi a fost acum cateva saptamani la Munchen. Si a facut poze la niste biciclete parcate aproape de primarie. Mi-a spus cum se dau nemtii pe bicicleta, de ce nu face si el asta in Bucuresti si cum arata prima lui bicicleta, de “rocker suparat”.

cristi: erau pe undeva prin centru
cristi: la periferie erau mai multe
cristi: n-am stat sa vad cine circula cu ele
cosmin: au infrastructura buna pentru biciclete?
cristi: da, in centru, unde e primaria, nici nu au voie masinile pe acolo prin zona
cristi: multe strazi sunt doar pentru pietoni
cristi: si e misto ideea de a construi statii de biciclete langa
cristi: pleaca lumea dimineata de acasa cu bicicleta. ajunge la statia de tren/metrou. o lasa acolo. merge la munca. si seara tot pe bicicleta ajunge acasa
cosmin: tu de ce nu te dai cu bicicleta in bucuresti?
cristi: ca ma calca masinile din salajan pana aici. plus ca as face doua ore cred
cosmin: ce te-ar putea convinge sa te dai?
cristi: m-as da numai daca as sta mai aproape de locul de munca si daca ar exista o solutie ca sa nu fiu nevoit sa imi car bicicleta dupa mine in garsoniera. adica un sistem de inchiriat sau ceva. cu abonament lunar.
cosmin: cum arata prima ta bicicleta?
cristi: era un BMX. si avea un burete circular pe bara cu niste cranii. eram rocker suparat pe atunci. eram intr-a sasea parca

Electra bikes. Le aduc in Bucuresti cei de la Frogs. Care au ambitii mari pentru anul viitor. Spun ca au avut buzz bun in toamna asta si ca lumea incepe sa vada si altceva decat mountain bike-uri. Eu abia astept sa le vad oferta de primavara. Au deocamdata in stoc doua Electra Townie.

Au in plan si un sistem de inchiriat biciclete, care sa concureze cu Cicloteque. Era si cazul. Chiar daca cel mai probabil nu vor scoate la inchiriat modele Electra, dupa cum mi s-a spus.

Catavencu premiaza pronosticurile de alianta politica cu o bicicleta. Nu se cunosc motivele pentru care s-a ajuns la aceasta decizie in redactia lor, dar se pare ca decizia s-a luat in timp extrem de scurt, infinit mai scurt de cat ar dura textul pentru bulele din pagina ziarului.

Despre concurs, aici.

Simona Tache are detalii semnificative:

cosmin: zi-mi si mie ceva
cosmin: cum v-ati hotarat sa dati o bicicleta premiu?
cosmin: la catavencu
simona: habar n-am, de ce?
cosmin: curiozitate personala, vreau sa scriu pe blog. nu-mi dai o declaratie oficiala?
simona: io chiar nu stiu. ca nu eram acolo cand s-a hotarat. cred ca s-a hotarat asa, pe holuri, intre doua usi. a avut cineva o idee
cosmin: cine se da de la voi din catavencu cu bicicleta?
simona: catalin matei si o parcheaza la etajul 6. o cara sus cu liftul. poate mai sunt si altii
simona: asta a fost o declaratie oficiala? ai dracu’ ziaristii astia, cum pacaliti lumea. bai, ce oameni

Conceptul e revolutionar. Si ce e cel mai tare e ca poti sa te si dai pe ea. Si sa fugaresti cainii de la Casa Presei. Muhaha!

Gizmodo a facut aici un top al bicicletelor de neconceput pentru oameni ca noi.