Cosmin Popan

Mă încăpăţânez foarte uşor să fac un lucru. De dimineaţă m-am trezit greu, era ca dracu de frig în cameră, îmi intrase puţa înăuntru. Abia după ce m-am foit din cameră în sufragerie, apoi în bucătărie, apoi în baie, mi-am dat seama că nu am timp nici să beau cafea, nici să dau drumul la calculator, nici să îmi fierb două ouă, nici să mai prind vreun autobuz ca să fiu la 9 la muncă. Read the rest of this entry »

Delia, despre pedalatul prin București

1. Unde stai în București și cum e să pedalezi în orașul în care stai?

Stau în cartierul Tineretului. Avantajul major pentru mine este astfel accesul foarte rapid la cele doua mari parcuri din vecinătate: Tineretului și Carol. Prefer să mă plimb prin parc cu bicicleta pentru că ma simt mult mai în siguranță acolo decât pe străzile Bucureștiului – care îmi evoacă în permanență o înfruntare “pe viață și pe moarte” între mașini și bicicliști. Chiar dacă s-au construit în zona în care locuiesc piste de bicicletă, le folosesc destul de rar, pentru că ori sunt pline de pietoni, ori sunt întrerupte destul de brutal de borduri care n-au nici în clin, nici în mânecă cu o pantă decentă pe care o poți coborî cu bicicleta fără riscul de a cădea în cap sau de a-ți pierde echilibrul. Și oricum, prefer să mă plimb prin parcuri, pentru că e mult mai relaxant și mult mai odihnitor, decât să dau piept cu eterna cavalcadă infernală de pe strazile orașului. Pentru mine, bicicleta e momentul de respiro al zilei, momentul în care fac mișcare și mă destind, fără să vreau să fiu atentă în fiecare secundă la toți șoferii grăbiți și convinși că singurul vehicul care beneficiază de legitimitate totală pe stradă e mașina (lor).

2. În ce oraș ți-a plăcut / ți-ar plăcea să te dai pe bicicletă?

La Amsterdam, desigur. Deși nici Copenhaga nu e deloc de ignorat, însă acolo nu am apucat să mă dau cu bicla. La Amsterdam, în schimb, m-am simțit extraordinar pe bicicletă, în plin trafic. Desigur, Amsterdamul este raiul bicicletelor, s-a mai zis lucrul ăsta, însă pe lângă acest fapt, la Amstedam m-a impresionat modul în care tot orașul a fost regândit, în materie de căi de acces, pentru a permite atât bicicletelor, cât și mașinilor să funcționeze excelent în paralel. Sentimentul de siguranță și de savurare a experienței de a merge pe bicicletă în Amsterdam e inegalabil. Păcat că plouă așa de frecvent. Deseori, am visat cu ochii deschiși că locuiesc acolo și toată ziua merg pe bicicleta. Înca nu m-a părăsit visul asta…

3. De ce-ți place să pedalezi în București?

N-aș spune că îmi place să pedalez prin București. După cum am spus și mai sus, îmi place foarte mult să mă plimb prin parcurile Bucureștiului. Și dacă ar fi un oraș mai puțin preocupat să fie atât de grăbit și alert, probabil că aș merge și pe stradă. Însă deocamdată nu simt că e suficient de sigur pentru a mă convinge să părăsesc parcurile. Însa da, sunt sigură că dacă Bucureștiul și-ar mai domoli caii putere, ar fi un oraș a cărui față s-ar transforma profund în urma ciclismului. Ar deveni mai suportabil, mai uman, mai înțelegător și mai de înțeles față de micile plăceri (și marile avantaje) ale mersului cu bicicleta. Și, în general, cred că ar scăpa de angoasa care domnește peste el ca o stare de fapt permanentă. Bucureștiul trebuie să învețe să se relaxeze. Ce mod mai bun să facă asta decât să învețe să meargă cu bicicleta?

Foto: noiembrie 2007, în Dam Square, Amsterdam

Electra bikes. Le aduc in Bucuresti cei de la Frogs. Care au ambitii mari pentru anul viitor. Spun ca au avut buzz bun in toamna asta si ca lumea incepe sa vada si altceva decat mountain bike-uri. Eu abia astept sa le vad oferta de primavara. Au deocamdata in stoc doua Electra Townie.

Au in plan si un sistem de inchiriat biciclete, care sa concureze cu Cicloteque. Era si cazul. Chiar daca cel mai probabil nu vor scoate la inchiriat modele Electra, dupa cum mi s-a spus.

E Geobatesaua. Care mi-a dat ieri banda fosforescenta pentru pantaloni, un borcan cu aer de Vama pentru respirat in trafic si niste fluturasi cu codul rutier pentru biciclisti. Si care se bate direct pe blog cu Chiliman sa faca piste in sectorul 1, cu Petrom sa puna rastere in fata sediilor si cu inertia studentilor bucuresteni cu care se vede zilnic prin facultati in incercarea de a-i convinge sa urce pe biciclete. Se chinuie, stie ca nu poate face totul de unul singur. E un personaj pe care politia, primariile si restul institutiilor il privesc ca pe un sonat care are niste fixuri si care se tine de capul lor sa urneasca lucrurile.

Andrei, solist The Amsterdams

Unde stai in Bucuresti si cum e sa pedalezi in orasul in care stai?
Stau langa Cismigiu, cu pedalatul in Bucuresti e asa: foarte de kkt / foarte tare. Prima pentru ca e foarte poluat si aglomerat, si de multe ori stau mai mult pe langa bicla decat pe ea, la stop, borduri, bare la bare etc. Si imi fac cruce dupa ce ajung acasa teafar. E foarte tare pentru ca e un boost de adrenalina in pedala, mai ales daca ai muzicacare trebuie in casca, e tare si senzatia cand ii salut din sprancene pe suckerii care stau cate juma de ora pe Magheru intre 2 semafoare, e tare pt. ca simti ca dai din picioare/efort, ceea ce pe sub birou nu prea se intampla

In ce oras ti-a placut / ti-ar placea sa te dai pe bicicleta?
Mi-a placut sa ma dau in Barcelona, acolo am dat cele mai bune pedale din viata mea. Altfel, mi-ar placea sa ghidonez prin Paris, cu o sticla de vin rosu in cos, pana … zbang in Sena sau intr-o madamme, merde

De ce-ti place sa pedalezi in Bucuresti?
Imi place sa pedalez in Bucuresti pt. ca imi place sa ma dau cu bicla in general, adica tin sa mentionez ca nu bicla ma face cool, ci invers, e ieftin, fun, da asta pana imi iau un VW 5 cu care o sa ma fotografiez pentru alt blog